EDITORIAL
PREGATIREA CHIRURGICALA A REZIDENTILOR
E. Târcoveanu
Clinica I Chirurgie „I. Tanasescu – Vl. Butureanu”
Iasi
Jurnalul de chirurgie 2005; 1 (1):1-2
Full text: Format PDF
Importanta interventiei chirurgicale ca act de agresiune dirijata
asupra organismului uman, parte integranta din arsenalul terapeutic,
implica din ce în ce mai mult responsabilitati foarte mari.
De aceea, pregatirea rezidentilor în specialitatile chirurgicale
este esentiala pentru viitorul acestor specialitati si trebuie privita
cu toata responsabilitatea, întocmai ca si pregatirea pilotilor
de pe avioanele de lupta.
Acest proces complex, în continua schimbare, în concordanta
cu noile achizitii în domeniul chirurgical (transplant, chirurgie
minim-invaziva, chirurgie robotica, tele-chirurgie) nu poate fi lasat
la voia întâmplarii.
Nu mai este de mult timp acceptat, nici economic eficient sa antrenezi
chirurgi folosind tipare învechite. Aceste idei inovatoare de
schimbare fac necesara dezvoltarea unor noi solutii, integratoare,
pentru a pastra forta de munca înalt calificata în sistemul
îngrijirilor pentru sanatate, forta care sa-si asume mari responsabilitati
si care este necesara pentru reconfigurarea viitoarelor servicii chirurgicale.
Tinta programului de pregatire a rezidentilor în chirurgie
este de a produce competente profesionale, de a evalua cunostintele
teoretice si tehnice, deci a abilitatilor practice. Chirurgii se confrunta
cu cresterea presiunii dinauntrul si dinafara sistemului pentru a
clarifica nivelurile de competenta în practica medicala.
Pentru a obtine competente se poate apela la orice mijloc de pregatire,
dupa definirea curriculei de pregatire din specialitatile chirurgicale.
Evaluarea abilitatii se efectueaza la intervale regulate de timp
folosind instrumente de masura sigure si solide (teste grila, prezentari
de cazuri clinice, examen pe simulatoare etc.). Îndeplinirea
cu succes a evaluarii, autorizeaza instructorul – în conformitate
cu progresul realizat de rezident – sa treaca la urmatorul stadiu
al programului; eventuala ratare/absenta va impune repetarea întregului
modul de pregatire, urmata de reevaluare.
Pregatirea „pas cu pas” a rezidentului de chirurgie trebuie
sa înceapa în laboratorul de chirurgie experimentala si
simulare, utilizând instrumente si modele sintetice, tesuturi
animale si simularea virtuala a realitatii (simulatoarele de laparoscopie
MIST-VR, LAPSIM - Surgical Science). Sedintele ar trebui corelate
cu nivelul cursantilor si cu aptitudinile atât ale cursantilor,
cât si ale îndrumatorilor.
Rezultatele acestor sedinte nu ar trebui raportate exclusiv la performantele
chirurgilor cu experienta, ci adaptate teoriilor educationale (progres
de etapa). În plus, aceste sedinte trebuie sa fie, integral
si obligatoriu, fascicule ale programului de pregatire. Rezidentii
din primii ani ar trebui sa frecventeze cel putin o data pe saptamâna
laboratorul de chirurgie experimentala si simulare, iar seniorii au
nevoie de mai multe sedinte focalizate. Acest program ar trebui cuplat
cu sedinte de antrenament în sala de operatie, preferabil cu
acelasi instructor de la laborator. Etapele operatorii sunt planificate
în functie de complexitate si nivelul de pregatire teoretica
si practica a rezidentului.
Planificarea stagiilor de pregatire este dependenta de evaluarea
cunostintelor teoretice si a abilitatilor practice. Au fost descrise
numeroase metode de masurare a dexteritatii chirurgicale în
literatura chirurgicala de specialitate, desi nici una nu este folosita
curent în evaluarea pregatirii chirurgicale. Se pune problema
si a costurilor instrumentelor de evaluare, desi simulatoarele si-au
demonstrat eficienta în evaluarea obiectivelor primare ale laparoscopiei.
Antrenamentul pe simulatoare are numeroase beneficii în evaluarea
situatiilor standard si a complicatiilor într-un mediu calm
si netensionat.
Dezvoltarea programelor pentru operatiile simulate, similar celor
utilizate de catre militari în pregatirea situatiilor conflictuale,
poate fi aplicata si în antrenamentul chirurgilor într-un
mediu virtual. Prezenta întregii echipe operatorii poate permite
evaluarea abilitatilor echipei, iar introducerea unor scenarii de
criza conduce la evaluarea judecatii si cunostintelor rezidentilor.
Acestea ar trebui utilizate la sfârsitul fiecarei perioade de
pregatire, inclusiv evaluarea situatiilor de criza pentru confirmarea
progresului si trecerea la urmatorul stadiu/etapa a programului.
În acest moment, curricula de baza ne conduce catre dezvoltarea
competentelor tehnice chirurgicale si ne reconfirma importanta educatiei
chirurgicale continue de lunga durata. Se pune, deci, accentul pe
învatare, în raport cu nenumaratele ore petrecute în
mediul spitalicesc.
În situatia în care rezidentii doresc sa paraseasca programul
într-o faza incipienta, ei pot fi orientati spre practica medicala
ambulatorie sau spre un profil de medicina primara. Alteori, rezidentii
solicita o întrerupere de cariera si apoi, la reîntoarcere,
dupa verificarea competentelor dobândite anterior, pot sa progreseze
urmând etapele restante ale pregatirii curriculare.
Organizarea acestor programe de pregatire chirurgicala ar trebui
sa survina în cadrul unor proiecte nationale, controlate de
societatea stiintifica de profil, cu definitii si etape unanim acceptate
de toate centrele universitare, integrate în programul de pregatire
si evaluare a competentelor. Aceste programe pot asigura mentinerea
standardelor de excelenta.
Framântat de aceste gânduri, am creat aceasta revista
care sa ajunga usor la publicul tinta – rezidentul în
chirurgie – printr-o modalitate moderna si gratuita, împartasind
experienta unor specialisti din cele mai frumoase domenii ale specializarii
chirurgicale. Configurarea revistei este oarecum clasica (editorial,
articole de sinteza, prezentari schematice, articole originale, cazuri
clinice, anatomie si tehnici chirurgicale, istoria chirurgiei, recenzii
si noutati), dar contine si o rubrica de dialog cu cititorii. Revista
îsi propune sa apara trimestrial si sa publice cel putin doua
articole ale unor autori din strainatate în fiecare numar. „Vizitatorul”
poate asista la configurarea fiecarui numar care, odata finalizat,
va fi arhivat la sfârsitul fiecarui an (volum).
Aceasta revista apare ca o necesitate în conditiile cerute
de noile forme de pregatire a rezidentilor în chirurgie si se
angajeaza sa puna la dispozitia tinerilor chirurgi din diverse specialitati,
cunostintele si modelele de baza ale pregatirii lor ca specialisti
pentru noul mileniu.
Eugen Târcoveanu