Jurnalul de Chirurgie
 Jurnalul de chirurgie
Aparitie trimestriala in a doua luna a trimestrului
Published quarterly in the second month of the quarter
ISSN: 1584 - 9341 Vol.10 Nr.3 - Iulie-Septembrie 2014 | luni, 17 iunie 2019
ISSN: 1584 - 9341 Vol.10 No.3 - July-September 2014
English
British Flag| Romana Romanian Flag
 
Creditare EMC
Colegiul Medicilor
Va invitam sa va inregistrati/abonati la Jurnalul de chirurgie pentru a beneficia de creditare EMC
User

Parola

Tine minte
Ti-ai uitat parola?
Syndicate

Advertisement

Elmed

Estima

Liamed

Listare E-mail
ENDOCRINOLOGIE CHIRURGICALĂ SAU CHIRURGIE ENDOCRINĂ?
E. Zbranca
Clinica Endocrinologică, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi
Jurnalul de chirurgie 2008; 4 (1):1-2
Format PDF (Română/Romanian)

„Endocrinologia chirurgicală este practica chirurgiei glandelor endocrine de către chirurgi care cunosc endocrinologia clinică (medicală)”. Definiţia nu-mi aparţine dar ea lămureşte titlul meu. Aparţine Prof. Charles Roye, fondatorul Asociaţiei franceze de chirurgie endocrină, membru al asociaţiilor americană, britanică şi internaţională de chirurgie endocrină, autor, alături de Claude Dubose, al unei minunate monografii Endocrinologie chirurgicale apărută în editura MED şi McGraw-Hill în 1999, având, bineînţeles mai mulţi colaboratori. Ce ar trebui să spun eu într-un asemenea material ce se vrea un fel de introducere într-o revistă de specialitate pe care colegul şi bunul meu prieten Eugen Târcoveanu vrea s-o lanseze.

Chirurgia endocrină, spre deosebire de alte (unele) ramuri ale chirurgiei este „fiica fiziologiei”. Aserţiunea aparţine unui nou endocrinolog, Prof. Rene Mornex din Lyon, membru al Academiei franceze de medicină şi mare prieten al endocrinologilor (şi în general medicilor) români. Chirurgia endocrină a început, foarte posibil, cu operaţiile pentru guşă. Înaintea erei anesteziei, asepsiei şi hemostazei mortalitatea în acest fel de intervenţii era de peste 40%; ulterior a scăzut la sub 0,5%.

În 1909 Theodor Kocher a primit premiul Nobel pentru lucrările sale privind „caşexia strumiprivă”. Cicatricea (incizia) ce-i poartă numele ne aminteşte mereu de primul chirurg înnobilat cu acest premiu.

Nu voi face un istoric al endocrinologiei şi al descoperirii diverşilor hormoni şi acţiunilor lor. Voi spune doar că prima jumătate a secolului XX a marcat evidenţierea a numeroase ţesuturi endocrine şi a noi hormoni. Lucrările au continuat cu mereu noi descoperiri.

Pe lângă glandele endocrine clasice, ştim azi, că sunt organe secretoare de hormoni şi rinichiul, şi cordul, şi ţesutul endotelial, şi creierul, şi ţesutul adipos, şi osul. Mai rămâne ceva ne-endocrin în organismul nostru?

De la îndepărtarea de tumori endocrine chirurgii au început să practice şi transplant de ţesut endocrin. În 1925, Mandl la Viena practica prima intervenţie pentru hiperparatiroidie. În 1926, Cezar Roux la Laussane extirpă primul feocromocitom. Mayo, în Rochester, în 1927 extirpă primul insulinom. În 1955 Baum şi Nesbit, la Ann Arbor, fac prima suprarenalactomie pentru sindrom Conn, iar în Columbus, Zollinger şi Elison fac prima exereză a unui gastrinom.

Cushing opera bolnavii pentru boala ce-i poartă numele, prin anii 1930, folosind calea de abord parietală „a lui Paulescu”.

Urmează era chirurgiei poliendocrinopatiilor cu Anthony J. Edis la Mayo Clinic.

În 1966, G.C. Huggins devine al 3-lea chirurg laureat Nobel pentru tratamentul hormonal în cancerul de prostată.

Se creează asociaţii naţionale şi internaţionale de chirurgie endocrină în S.U.A., Anglia, Franţa. Recent s-a creat şi la noi în ţară.

Unde suntem noi?

Nu-mi propun să fac un istoric al chirurgiei endocrine sau endocrinologiei chirurgicale în România. Poate altădată şi cu colaborarea colegilor chirurgi. Îmi voi face doar o datorie de onoare să amintesc servicii şi echipe chirurgicale din Iaşi cu care ne mândrim.

Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului; cu litere de aur voi scrie numele Prof. Vl. Buţureanu. Am câteva motive: a făcut cele mai multe tiroidectomii (magistral!) în România vremii lui; i-am fost intern şi extern şi l-am urmărit şi admirat în intervenţiile artistice pe care le făcea (majoritatea cu anestezie locală!); i-am fost şi mâna a 2 a şi a 3 a în intervenţii; în clinică şi la sugestia lui mi-am făcut lucrarea de diplomă (Patologia diverticulului Mekel); el ne-a lăsat prin testament mândria de casă de oaspeţi. La cursul inaugural anual, la fiecare serie de studenţi fac un istoric al endocrinologiei româneşti şi ieşene. Prof. Buţureanu îşi are locul său în expunere. Cu fotografie proiectată, bineînţeles. Să-i amintim şi pe ceilalţi chirurgi care au cochetat cu chirurgia endocrină: Gh. Chipail, C. Dolinescu, M. Chifan. Nu sunt acum decât umbre şi amintiri pioase. Dintre cei ce trăiesc – V. Strat, Gh. Floreş, C. Lazăr.

Şi bineînţeles echipele actuale. Avem colaborări admirabile, colegiale, fructuoase, corecte cu multe echipe. Pe Băsescu, Năstase, Hrebenciuc i-aş fi sfătuit să se opereze la Iaşi şi nu la Bucureşti, Germania sau respectiv Franţa.

La Clinica I Chirurgie – Prof. Dr. E. Târcoveanu, Prof. Dr. D. Niculescu, Dr. Elena Cotea, Conf. Dr. C. Lupaşcu pentru tiroidă, Prof. Dr. Şt. Georgescu pentru obezitate.

La Clinica a III-a Chirurgie –  Prof. Dr. Cr. Dragomir, Conf. Dr. Al. Grigorovici, Dr. R. Dănilă, Conf. Dr. L. Andreescu.

La Clinica Chirurgie C.F.R. – Prof. Dr. M.R. Diaconescu.

La Chirurgie infantilă – Prof. Dr. G. Ionescu, Conf. Dr. Aprodu.

Desigur voi fi omis nume din echipele menţionate. Cer scuze!

Mesajul ce se vrea transmis ar fi următorul: avem la IAŞI echipe chirurgicale de aur pentru chirurgia endocrină! Colaborarea este fructuoasă dar este loc de mai bine. Am antamat (ca să folosesc un termen la modă) nişte întâlniri colegiale pentru discuţii de dosare şi strategii. Am rămas în stadiu de început. Trebuie să continuăm. Numai din muncă în echipă, din completarea cunoştinţelor unora cu ale celorlalţi vom asigura progrese. Seniorilor li se adaugă mereu tineri cu pregătire de excepţie. Să ne completăm, să ne întrajutorăm, să fim din ce în ce mai utili bolnavilor.

Prestigiul şcolii ieşene de medicină va avea de câştigat!

Şi odată cu el şi cel al medicinii româneşti.

Ne vom dovedi odată în plus valoarea. Pentru că o avem. Trebuie doar să ne-o clamăm mai tare.

Să se audă, să se vadă!

Deja tinerii ne-au luat-o înainte. De câteva ori mi s-a spus, în mai multe locuri din Franţa: „C’est grace a vos jeunes medicins que la medecine française rajeuni”. Şi din alte ţări am remarci similare.



: Creative Commons License
Jurnalul de chirurgie [Journal of Surgery] by Editorial Board, Department of Surgery University of Medicine and Pharmacy Iasi, E. Tarcoveanu, R. Moldovanu is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Based on a work at www.jurnaluldechirurgie.ro.