Jurnalul de Chirurgie
 Jurnalul de chirurgie
Aparitie trimestriala in a doua luna a trimestrului
Published quarterly in the second month of the quarter
ISSN: 1584 - 9341 Vol.10 Nr.3 - Iulie-Septembrie 2014 | miercuri, 21 august 2019
ISSN: 1584 - 9341 Vol.10 No.3 - July-September 2014
English
British Flag| Romana Romanian Flag
 
Creditare EMC
Colegiul Medicilor
Va invitam sa va inregistrati/abonati la Jurnalul de chirurgie pentru a beneficia de creditare EMC
User

Parola

Tine minte
Ti-ai uitat parola?
Syndicate

Advertisement

Elmed

Estima

Liamed

Listare E-mail

GEORGE EMIL PALADE - INGREDIENTELE UNUI GENIU
E. Târcoveanu, A. Vasilescu
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi
Departamentul de chirurgie, Clinica I Chirurgie
Jurnalul de chirurgie (Iaşi). 2012; 8(4): 325-328.
Full text:
Format PDF (Română/Romanian)


Pe 19 noiembrie 2012 s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui George Emil Palade, singurul laureat român al Premiului Nobel pentru medicină. Pentru a marca evenimentul, s-au făcut numeroase eforturi în lumea medicală. Am avut astfel posibilitatea să particip la Academia de Ştiinţe Medicale la un simpozion patronat şi organizat de Doamna Academician Maya Simionescu, colaborator apropiat al savantului român, simpozion ce ne-a readus în memorie viaţa şi activitatea fascinantă a acestui geniu. Ca elev şi absolvent al liceului „B.P. Haşdeu” din Buzău am crescut şi m-am îndreptat spre medicină sub impresia acestei legende vii a liceului. Ca student am rezonat deseori când numele său era citat legat de diversele descoperiri, culminând cu acordarea Premiului Nobel pentru medicină şi fiziologie, în 1974 şi a titlului de Doctor Honoris Causa al U.M.F. Iaşi, în 1995.

George Emil Palade s-a născut la Iaşi, pe pământul fertil al Moldovei, într-o familie de intelectuali, institutori şi preoţi, rădăcinile dinspre tată aflându-se în Moldova, iar cele dinspre mamă în Ţara Românească. Mediul familial propice i-a insuflat de timpuriu dragostea şi respectul faţă de cărţi, şcoală şi educaţie [1]. Tatăl său, Emil Palade, a fost învăţător la Săbăoani şi Avereşti, în fostul judeţ Roman, până în 1921, apoi profesor de filosofie şi pedagogie la Şcoala Normală „Spiru C. Haret”, din Buzău, până în 1933. Mama savantului, Constanţa Cantemir Palade, a fost învăţătoare [2].

George Emil Palade are două surori, Constanţa, medic pediatru, căsătorită cu doctorul Neagoe Ionescu-Matiu şi Adriana, profesoară, căsătorită cu avocatul M.D. Israil.

A început şcoala primară la Iaşi şi s-a mutat în clasa a II-a, împreună cu familia, la Buzău, unde şi-a continuat studiile. A absolvit Liceul Teoretic „Al. Haşdeu”, fiind şef de promoţie. În 1930 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti, fiind acceptat cu media 10.

De la începuturile studiilor a arătat un interes deosebit pentru ştiinţele fundamentale, determinând planul conceptual al cercetătorului de mai târziu [2].

Trei profesori i-au marcat destinul:
-    Prof. Dr. Francis Rainer, care afirma că „anatomia este ştiinţa formei vii”;
-    Prof. Andre Boivin, cercetător şi profesor de biochimie, care i-a demonstrat că legăturile funcţionale sunt biochimice;
-    Prof. Dr. Gr.T. Popa, care descoperise sistemul port hipofizar şi care i-a insuflat pasiunea pentru experimentul aprofundat.

Încă din această perioadă, George Emil Palade a înţeles că fenomenele vieţii şi interacţiunile structură-funcţie nu pot fi înţelese decât studiind sistemul molecular.

În această a doua etapă, pe terenul genetic fertil, s-a sădit influenţa marcantă a unor profesori de geniu. Mai erau necesare doar condiţiile propice cercetării şi munca asiduă de zi cu zi, pe care destinul i le-a oferit.
Clasificat primul la concursul de Externat, George Emil Palade a efectuat ca extern, apoi ca intern stagii în diverse spitale bucureştene, remarcându-se de fiecare dată.

A făcut parte dintr-o generaţie de aur a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. A fost prieten apropiat cu Ion Juvara, Dumitru Vereanu şi Panait Sârbu, care au rămas în România şi au devenit în timp mari profesori şi şefi de şcoală [4,5]. Am avut şansa să-i ascult pe Prof. Dr. Ion Juvara şi Prof. Dr. Dumitru Vereanu povestind despre studenţia şi prietenia lor, fiind colegi de grupă şi m-am transpus în atmosfera academică a perioadei interbelice, cu profesori şi studenţi de excepţie, o atmosferă de poveste. Prietenia lor a durat peste timp; la concursurile dificile şi corecte din acea perioadă, G.E. Palade se clasa pe primul loc, iar I. Juvara pe al doilea.
Cele mai multe informaţii despre această perioadă a vieţii sale le avem din descrierile lui I. Juvara: „Trebuie să mărturisesc că G.E. Palade s-a impus ca student deosebit din primele luni şi aura care l-a marcat s-a menţinut pe tot parcursul facultăţii. Aprecierile şi afecţiunea care l-au însoţit permanent se datorau nu numai calităţilor sale intelectuale şi pregătirii deosebite, dar în egală măsură vocaţiei şi comportamentului lui de bun coleg” [4].
Bun psiholog, I. Juvara creionează portretul colegului său astfel: „era studentul bine dispus, vesel, surâzător, care participa la întreaga viaţă a generaţiei sale. Iubea literatura, muzica, teatrul, sportul, excursiile pe munţi, înotul, glumele, farsele şi tot ceea ce la un loc reprezintă farmecul tinereţii” [4].

În activitatea sa spitalicească din perioada internatului s-a orientat către medicina internă, fiind remarcat de profesorul neurolog Gh. Marinescu şi de Prof. Dr. Lupu, de la boli interne.

Teza de doctorat, despre tubul urinifer al delfinului, lucrare originală şi de excepţie, este realizată sub îndrumarea Prof. Dr. Rainer, un om de vastă cultură biologică, medicală, dublată de o cultură generală cu totul deosebită.

Încă din anul III este admis ca preparator la Institutul de Anatomie al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, laborator în care a lucrat neîntrerupt ca asistent, şef de lucrări şi conferenţiar alături de Prof. Dr. Gr.T. Popa.
Acelaşi Prof. I. Juvara scrie despre această perioadă: „Ceea ce îl caracterizează pe Palade este în primul rând curiozitatea sa nemărginită, însuşirea cunoştinţelor printr-o profundă înţelegere a datelor şi faptelor trecute prin sistematizarea gândirii sale. E impresionantă puterea sa de percepţie, de organizare şi de aprofundare a cunoştinţelor, cât şi de prezentarea acelor mai abstracte probleme în forme simple şi uşor de înţeles” [4].
Om de o vastă cultură, erudit, era îndrăgostit de istorie, arheologie, poezie, pictură şi artă românească G.E. Palade era înzestrat cu o cultură sufletească şi un farmec personal care te cucerea de la început.
Patriot, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a servit ţara în Corpul Armatei Române. După război, la insistenţa lui Gr.T. Popa, în 1946, a plecat, cu mari dificultăţi, în S.U.A., pentru o specializare în Laboratorul de Biologie al Prof. R. Chambers, de la Universitatea din New York. Aici îl cunoaşte pe Albert Claude, care îl fascinează prin preocupările sale, de spargerea celulelor, de demontare a lor în componente pe care urma să le studieze. Începe o colaborare fructuoasă la Universitatea Rockefeller New York, care va dura 27 de ani.
Deschiderea „cutiei negre” a reprezentat începutul explorării microcosmosului celular şi a descifrat structura, biochimia şi funcţiile complexe ale organitelor celulare. Aici începe colaborarea cu Albert Claude şi Keith Porter şi pun la punct tehnici care vor revoluţiona utilizarea microscoapelor electronice în cercetarea infrastructurilor celulare.

Astfel, a folosit un microtom foarte fin, perfecţionat de Porter, centrifugarea într-o soluţie de sucroză care menţinea mitocondriile cât mai aproape de starea din celulă şi un pH apropiat de cel al celulei vii (ph 7 neutru), metode care au revoluţionat microscopia electronică şi au clarificat peisajul celular.
Aşa cum preciza Maya Simionescu, „cu aceste noi arme în mână a urmat o perioadă de activitate febrilă şi intensă într-un climat favorabil, căci grupul de la Universitatea Rockefeller nu avea probleme de fonduri, avea libertate totală în alegerea proiectelor, colaboratori excelenţi, în timp ce o competiţie puternică îi ţinea alerţi” [3]. În 1952, a descris crestele mitocondriale, reticulul endoplasmatic rugos, ribozomii, iar în 1954, împreună cu Sandy Paley, veziculele sinaptice din neuroni. Mintea lui genială intuieşte că naşterea noilor proteine fără de care viaţa nu ar exista are loc la nivelul ribozomilor ataşaţi reticulului endoplasmatic. După 1954, cu intuiţia minţii de 40 de ani, abordează complex structura, biochimia şi funcţia ribozomilor demonstrând că aceste organite conţin particule de ADN şi că sinteza proteinelor are loc la acelaşi nivel. Demonstrează existenţa transportului vectorial prin celulă şi că membranele celulare au continuitate de organizare şi funcţie.
Toate aceste descoperiri au indus o nouă filosofie a vieţii, demonstrând o uniformitate de organizare la nivel subcelular a tuturor fiinţelor şi modul prin care în evoluţie s-a conservat şi transmis echipamentul necesar supravieţuirii celulei [3]. Descoperă un nou tip de celulă în rinichi, celula mesangială şi apoi desmosomii. Studiază schimburile dintre sânge şi ţesuturi descriind trecerea moleculelor prin bariera de celule endoteliale, proces vital în viaţa celulelor, ţesuturilor şi organelor.

După 27 de ani de descoperiri în cascadă, Prof. Dr. G.E. Palade se mută la Universitatea Yale.
În 1974, primeşte Premiul Nobel în fiziologie şi medicină, împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve pentru descoperirile privind organizarea structurală şi funcţională a celulei.

Descoperirile lui Palade au creat fundamentul pe care s-au dezvoltat biologia, fiziologia, virusologia, microbiologia, patologia modernă. Palade a pus bazele unei noi discipline, biologia celulară, care a făcut posibilă analiza bolilor la nivel celular, primul pas pentru a controla bolile secolului.

În perioada 1969-1979, Nicolae şi Maya Simionescu, doi specialişti români entuziaşti, au colaborat cercetările privind la studiul membranelor, transportul molecular şi al diferenţierii joncţionale. În urma acestei colaborări, la sfârşitul anilor 1970, într-un climat politic nefavorabil, s-a născut la Bucureşti un institut de cercetare în domeniul biologiei celulare moderne, care a introdus România în fluxul activităţii ştiinţifice de vârf internaţionale. Institutul „a devenit cunoscut”, după cum spunea chiar Palade, „pentru înalta calitate şi performanţă a activităţilor de cercetare a personalului acestuia” [1]. Institutul, născut sub steaua norocoasă a lui Emil Palade, reprezintă şi astăzi cea mai importantă instituţie de cercetare din ţara noastră.

În 1989, Emil Palade s-a mutat la Universitatea din San Diego, California, unde organizează, ca decan pentru ştiinţă, învăţământul de biologie celulară, fără a părăsi niciodată laboratorul.

În 2000, George Emil Palade s-a retras din funcţia de decan pentru ştiinţă al Universităţii din San Diego, dar a continuat să coordoneze ştiinţific grupul de cercetare. În 2002, închide laboratorul de cercetare.

George Emil Palade a plecat din lumea noastră la 7 octombrie 2008, la ora 12:01, în localitatea Del Mar, California, dorinţa profesorului fiind ca cenuşa sa să fie împrăştiată în Munţii Carpaţi, pe care i-a iubit atât de mult şi în Rocky Mountains Aspen (S.U.A.), ţara care l-a adoptat şi a folosit geniul său.

A muncit continuu, zilnic, toată viaţa, cu proiecte, experimente, cursuri, conferinţe în întreaga lume, profesor la trei mari universităţi din S.U.A., mentor al numeroşi cercetători, director de granturi, militant pentru fonduri de cercetare în Congresul S.U.A.

În afară de descoperirea tainelor celulelor, profesorul era pasionat de istorie, muzică clasică, îi plăcea natura, cunoştea istoria României, marii scriitori şi marii poeţi din care adesea recita.
Iubitor de natură de frumos, captivat de miracolele vieţii, profesorul întrunea unica şi fericita combinaţie dintre calităţi personale neobişnuite, poate genetice, educaţie solidă, cultură generală şi muncă deosebită într-un mediu deosebit de stimulant. Toate acestea au făcut ca înclinaţia sa nativă pentru cercetare să dea naştere unui izvor enorm de cunoştinţe pentru biologie şi medicină.

A lăsat în urmă o adevărată şcoală, o filiaţie ştiinţifică bogată, de aproape 80 colaboratori, cu care a publicat peste 200 lucrări în peste 50 de ani de activitate prestigioasă. Colaboratorii săi din prima generaţie s-au întors în ţările lor, unde au devenit lideri în domeniu, în Europa, Israel, Japonia, S.U.A. şi România. La rândul lor, aceştia au format a doua, a treia şi a patra generaţie de biologi celulari, care susţin prin munca şi modelul maestrului lor departamentele de cercetare specifice din lumea întreagă [3].

George Emil Palade credea că cel mai important lucru din viaţă este moştenirea pe care o laşi generaţiilor viitoare. În condiţii vitrege, de izolare totală a ţării noastre de lumea ştiinţifică internaţională, a contribuit la îndeplinirea unui vis a doi români entuziaşti (Nicolae şi Maya Simionescu) de a înfiinţa la Bucureşti Institutul de Cercetare de Biologie şi Patologie Celulară.

Un român născut la Iaşi, frumos la suflet şi în gând, a descoperit tainele celulei, a iubit şi preţuit viaţa în dimensiunea ei cea mai adâncă.

BIBLIOGRAFIE
  • 1.    Palade GE. Autobiography In: Anca Michaela Israil, Palade RŞ, Zeletin CD. editori, Crestomanţie de familie. Bucureşti, Ed. Spandugino, 2012; p. 749-805.
  • 2.    Rusu V. Nobel. Retrospectivă 1901-1995, laureaţii premiului pentru fiziologie şi medicină. In: Anca Michaela Israil, Palade RŞ, Zeletin CD. editori, Crestomanţie de familie. Bucureşti, Ed. Spandugino, 2012; p. 923-930.
  • 3.    Simionescu M. Omagiu lui George Emil Palade In: Anca Michaela Israil, Palade RŞ, Zeletin CD. editori, Crestomanţie de familie. Bucureşti, Ed. Spandugino, 2012; p. 630-644.
  • 4.    Juvara I. Amintirile unui coleg; despre George Palade. In: Anca Michaela Israil, Palade RŞ, Zeletin CD. editori, Crestomanţie de familie. Bucureşti, Ed. Spandugino, 2012; p. 607-614.
  • 5.    Vereanu D. Din amintirile unui chirurg de copii. In: Anca Michaela Israil, Palade RŞ, Zeletin CD. editori, Crestomanţie de familie. Bucureşti, Ed. Spandugino, 2012; p. 615-625.


HOW TO CITE: Târcoveanu E, Vasilescu A. [George Emil Palade - ingredients of a genius]. Jurnalul de chirurgie (Iaşi). 2013; 9(1): Jurnalul de chirurgie (Iaşi). 2012; 8(4): 325-328.


: Creative Commons License
Jurnalul de chirurgie [Journal of Surgery] by Editorial Board, Department of Surgery University of Medicine and Pharmacy Iasi, E. Tarcoveanu, R. Moldovanu is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Based on a work at www.jurnaluldechirurgie.ro.