Jurnalul de Chirurgie
 Jurnalul de chirurgie
Aparitie trimestriala in a doua luna a trimestrului
Published quarterly in the second month of the quarter
ISSN: 1584 - 9341 Vol.10 Nr.3 - Iulie-Septembrie 2014 | luni, 21 ianuarie 2019
ISSN: 1584 - 9341 Vol.10 No.3 - July-September 2014
English
British Flag| Romana Romanian Flag
 
Creditare EMC
Colegiul Medicilor
Va invitam sa va inregistrati/abonati la Jurnalul de chirurgie pentru a beneficia de creditare EMC
User

Parola

Tine minte
Ti-ai uitat parola?
Syndicate

Advertisement

Elmed

Estima

Liamed

Listare E-mail

PROBIOTICELE SI PATOLOGIA CHIRURGICALA
OPTIUNE SUBEVALUATA?
Cristina Cijevschi Prelipcean (1), Iulia Pintilie (1), Madalina Palaghia (2),
Catalina Mihai (1)
Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T. Popa” Iasi
(1) Institutul de Gastroenterologie si Hepatologie Iasi
(2) Clinica I Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon” Iasi
Jurnalul de chirurgie (Iaşi) 2013; 9(1): 1-4
Full text:
Format PDF (Română/Romanian)
Metadata:
XML DOI: 10.7438/1584-9341-9-1-1


Intestinul uman contine peste 500 de specii bacteriene alcatuind un veritabil „organ” dobândit pe parcursul vietii – microbiota intestinala.
Principalele specii bacteriene prezente la nivelul colonului sunt reprezentate de Bacteroides, Bifidobacterium, Eubacterium, Enterobacteriaceae, Streptococus, Lacto-bacilus [1].
Flora microbiana colonica are un rol important în homeostazia organismului: functie metabolica (fermentarea reziduurilor alimentare non-digerabile, producerea de acizi grasi cu lant scurt), functie trofica pentru mucoasa intestinala, stimularea angiogenezei intestinale si a sistemului imun local, bariera contra bacteriilor patogene si a carcinogenilor, prevenirea alergiilor si inflamatiei intestinale [2]. Ca urmare, orice modificare în compozitia florei intestinale (disbioza) poate avea consecinte clinice nedorite.

În ultimii ani numeroase cercetari fundamentale si clinice au studiat rolul probioticelor în preventia si tratamentul anumitor afectiuni.
Probioticele (etimologia provine din prepozitia latina pro si din substantivul grecesc bios - pentru viata) sunt definite ca microorganisme vii care administrate în cantitati adecvate aduc beneficii asupra sanatatii gazdei [3].
Probioticele reprezinta ingrediente dietetice care produc modificari specifice ale compozitiei si/sau activitatii microbiotei intestinale, conferind beneficii gazdei, iar sinbioticele sunt compusi ce contin atât prebiotice cât si probiotice [3].

Cele mai comune specii de probiotice sunt reprezentate de Lactobacilus si Bifidobacterium, urmate de Saccharomices cerevisiae, E. coli si Bacillus.
Probioticele actioneaza atât direct – intervenind în procesele de digestie, cât si indirect – prin activarea sistemului imun si stimularea activitatii enzimatice a bacteriilor fecale, cu rol în preventia carcinogenezei.
Pentru a fi eficiente probioticele trebuie sa îndeplineasca anumite conditii: sa fie antagoniste bacteriilor patogene care ajung în intestin, sa aduca un numar suficient de microorganisme viabile necesare pentru a-si exercita efectele benefice, sa fie rezistente la secretia gastrica, biliara si pancreatica, sa supravietuiasca suficient timp în lumenul intestinal utilizând pentru metabolismul lor substante nutritive de
la acest nivel, sa fie testate pentru uzul
uman [4].

Probioticele disponibile pe piata, considerate suplimente alimentare si nu clasa de medicamente, contin una sau mai multe specii bacteriene si sunt conditionate sub forma de capsule liofilizate, plicuri cu pulbere dizolvabila în bauturi necarbogazoase sau suplimente în diferite tipuri de iaurt.

Studiile clinice au demonstrat eficacitatea probioticelor în numeroase afectiuni digestive (prevenirea diareei asociate consumului de antibiotice, reducerea frecventei recidivelor infectiei cu Clostridium difficile, inhibarea aderentei Helicobacter pylori la mucoasa gastrica, mentinerea remisiunii în rectocolita ulcero-hemoragica, preventia encefalopatiei hepato-portale la pacientii cu ciroza hepatica etc.) precum si extradigestive (obezitate, boli cardio-vasculare, alergii, modularea raspunsului imun asociat patologiei infectioase). În acest context probioticele pot avea efecte benefice pre-, peri- si postoperator în patologia chirurgicala.
Pacientii care necesita interventii chirurgicale majore în sfera abdominala sunt expusi la diversi factori de risc ce pot perturba flora intestinala normala (translocarea bacteriilor patogene prin intermediul ganglionilor mezenterici în circulatia portala si ulterior sistemica, scaderea motilitatii intestinale pâna la ileus dinamic, utilizarea de medicamente ce produc suprapopularea bacteriana a intestinului subtire, pierderea barierei imune a mucoasei). Ca urmare exista un risc crescut de aparitie a complicatiilor postoperatorii, în special a infectiilor nosocomiale [5].

Diareea legata de consumul de antibiotice. Cei mai multi pacienti cu afectiuni chirurgicale necesita antibioterapie pre- sau postoperator. Diareea apare la 10–20% din pacienti, fie prin mecanism osmotic (alterarea microbiotei determina disfunctii în metabolismul carbohidratilor, rezultând scaderea absorbtiei acizilor grasi cu lant scurt), fie prin dezvoltarea microorganismelor potential patogene cum ar fi Clostridium difficile. În ceea ce priveste diareea asociata antibioticelor fara Clostridium difficile, o meta-analiza Cochrane din 2011 efectuata pe populatie pediatrica, ce a inclus peste 3400 pacienti din 16 studii, a demonstrat efectul preventiv al probioticelor, cele mai convingatoare rezultate fiind obtinute cu tulpini de Lactobacillus rhamnosus CG si S. boulardii [6]. Aceleasi rezultate s-au obtinut si la adulti (meta-analiza ce a urmarit toate studiile în care s-au administrat concomitent probiotice si antibiotice în perioada 1977–2005) [7]. Alte doua studii recente randomizate placebo – controlate confirma reducerea frecventei diareei post-antibioterapie prin asocierea probioticelor în timpul si 5 zile post-antibioterapie [8,9]. În ceea ce priveste diareea asociata infectiei cu Clostridium difficile, rolul preventiv al probioticelor ramâne controversat, existând atât argumente pro cât si contra. Conform ghidurilor actuale si opiniei expertilor nu exista suficiente date care sa justifice recomandarea probioticelor actuale în prevenirea infectiei primare sau recurente cu Clostridium difficile [10].

Pouchita. Probioticele si-au demonstrat eficienta în mentinerea remisiunii în formele usoare si medii de rectocolita ulcero-hemoragica, fara efecte superioare comparativ cu placebo în boala Crohn. Pouchita este o complicatie postoperatorie frecventa la pacientii cu rectocolita ulcero-hemoragica dupa crearea rezervorului ileo-anal. VSL#3 s-a dovedit eficient atât în prevenirea pouchitei post-operatorii cât si în mentinerea remisiunii dupa tratament antibiotic [11].

Neoplasmul colorectal. Studii de laborator au pus în evidenta efectele anti-mutagenice ale unor tulpini de bacili lactici (Lactobacillus delbrueckii subspecia bulgaricus). Efectele anti-carcinogenetice se datoreaza abilitatii de a se lega de aminele heterociclice, inhibarii bacteriilor responsabile de producerea enzimelor procarcinogene, modularii raspunsului imun al mucoasei. Studiul SYNCAN a testat efectele oligofructozei (un prebiotic) asociat altor 2 tulpini de probiotice la pacientii cu risc crescut de aparitie a neoplasmului colorectal. Rezultatele sugereaza ca un preparat sinbiotic ar putea scadea expresia biomarkerilor neoplasmului colorectal [3].
Nu sunt studii care sa obiectiveze rolul probioticelor în preventia recidivelor post-operatorii ale cancerului colorectal.

Pancreatita acuta. Probioticele, prin reducerea suprapopularii bacteriene intestinale, reglarea functiei si motilitatii intestinale, asigurarea suportului nutritional al epiteliului intestinal, modularea sistemului imun digestiv, pot preveni complicatiile infectioase în pancreatita acuta [12]. Exista însa date care arata ca utilizarea probioticelor la pacientii cu pancreatita acuta severa creste riscul de ischemie mezenterica si mortalitatea [12]. O teorie plauzibila ar fi ca probioticele cresc consumul de oxigen la nivelul mucoasei intestinale cu impact negativ la pacientii cu insuficienta de organ, hipotensiune si hipoperfuzie tisulara [13]. Evidentele actuale contraindica administrarea probioticelor la pacientii critici, cu insuficienta multipla de organ.

Chirurgia hepato-bilio-pancreatica, pancreatica si colo-rectala se însoteste frecvent de complicatii infectioase, principalii factori de risc fiind translocarea bacteriana, alterarea clearance-ului hepatic al lipopolizaharidelor, productia excesiva de citokine, alterarea drenajului biliar ce permite acumularea bacteriilor si endotoxinelor. Utilizarea probioticelor si sinbioticelor la aceasta categorie de pacienti duce la reducerea translocarii bacteriene, a nivelului enterobacteriilor fecale si a markerilor inflamatori (proteina C reactiva, Il-6). Prin aceste mecanisme probioticele scad rata infectiilor postoperatorii, durata spitalizarii si necesarul de antibiotice [14].

Cunostintele actuale [15] ne arata ca:
-    nu exista probiotice „universale” eficace în toate afectiunile, ci trebuie luate în considerare tulpinile si dozajul folosit în studii clinice pentru fiecare indicatie;
-    probioticele nu pot înlocui tratamentul clasic ci vor fi folosite doar ca terapie adjuvanta;
-    nu trebuie administrate la pacientii critici sau imuncompromisi.

CONCLUZII
Probioticele, prin lipsa de nocivitate si accesibilitate, reprezinta o alternativa terapeutica promitatoare în multe afectiuni, incluzând patologia chirurgicala.
Noile probiotice, aflate deocamdata în faza de cercetare, îsi propun scopuri ambitioase: secretie de citokine, modificari genetice, proprietati terapeutice -„farmabiotice”.


CONFLICT DE INTERESE

Autorii nu declara niciun conflict de interese.


BIBLIOGRAFIE

1.    Guarner F, Malagelada JR. Gut flora in health and disease. Lancet. 2003; 360: 512-519.
2.    Neish A. Microbes in gastrointestinal health and disease. Gastroenterology. 2009; 136:
65-80.
3.    Guarner F, Khan AG, Garisch J et al. Probiotics and prebiotics. World Gastroenterology Organization Global Guidelines.2011. http://www.worldgastroenterology.org/assets/export/userfiles/Probiotics_FINAL_20110116.pdf
4.    Cijevschi C, Rezmires A, Mihai C, Miutescu E. Probioticele si patologia gastrointestinala. Rev Med Chir Soc Med Nat Iasi. 2002; 107(2): 264-267.
5.    Razes N, Seehofer D, Neuhaus P. Prebiotics, probiotics, synbiotics in surgery – are they only trendy, truly effective or even dangerous? Langenbecks Arch Surg. 2009; 394: 547-555.
6.    Johnston BC, Goldenberg JZ, Vandvik PO, Sun X, Guyatt GH. Probiotics for the prevention of pediatric antibiotic – associated diarrhea. Cochrane Database Syst Rev. 2011;(11): CD004827.
7.    McFarland LV. Meta-anlysis of probiotics for the prevention of antibiotic associated diarrhea and the treatment of Clostridium
difficile disease. Am J Gastroenterol. 2006; 101: 812-822.
8.    Hickson M, D Souza AL, Muthu N et al. Use of probiotic lactobacillus preparation to prevent diarrhea associated with antibiotics: randomized double blind placebo controlled trial. BMJ. 2007; 335(7610): 80.


: Creative Commons License
Jurnalul de chirurgie [Journal of Surgery] by Editorial Board, Department of Surgery University of Medicine and Pharmacy Iasi, E. Tarcoveanu, R. Moldovanu is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Based on a work at www.jurnaluldechirurgie.ro.